NICI NU STII CAND TRECE ANUL

POVESTE DIN AREA ZERO - episodul unu

Nici nu stiu cu ce sa-ncep
Ca iertat putin sa fiu,..
Ca acusi se face anul
De cand pe aici nu scriu.

Ieri vroiam sa fac remember
Scris asa ca un raport
Dar am renuntat la asta
Amintiri doar eu mai port

Voua celor care iata
M-au rugat ca sa mai scriu
Le spun doar atat:  in poze
Totul e  prezent... si-i viu!






Prin aprilie erau
Ici si colo, cate-o floare
Apoi Skuiker le marca
Rand pe rand pe fiecare





















Lalele pe ici pe colo
Ochiului faceau pe plac
Ascunzandu-se de soare
La umbra de liliac

Intr-o joaca-n  lemn si piatra
Am strecurat flori perene
Unele-n jardiniere
Altele printre gradene
Marul inflorea simetric
De capsuni nici nu mai spun
In rasadnita de toate
Am dorit ca sa adun...!
Î
Am mai construit borduri
Din bucati de caramida
Doua salcii curgatoare
Se ingramadeau sa curga

Azorica sta si-asteapta
Langa casa ei solida
Sa vina cat mai devreme
Umbra si vara torida

Florile de primavara
S-au ingramadit sa creasca
Curtea asteapta si ea
Sa se umple, sa-nverzeasca


                                                                                      (va urma.... imediat :D)