luni, 21 octombrie 2013

AMINTIRI DIN CAPUL MEU III - CONTRA CRONOMETRU - DON NIAI




Asta se cheama ca l-am plagiat pe Scutaru? Vine sezonul rece. Merg din ce in ce mai rar la Area zero. Si atunci... Caut in arhiva  si gasesc insemnari din momentul cand nu aveam blog. Insemnari cu tot cu poze. Si ce mi-am zis??? Este acea rubrica "Amintiri din capul meu" Cu rugamintea sa mi le acceptati asa fara o ordine cronologica, ci doar asa.... in functie de starea mea.
 


CONTRA CRONOMETRU - DON NIAI

Trebuie reglat ritmul. Că altfel… 16 martie 2013. O fi bine, o fi rău, dar o parte din misiunea mea a fost atipică. După ce acum o săptămână am plantat 10 pomi fructiferi (obiectul discuțiilor despre ei când le va da frunze, ca să nu îmi răcesc tastatura degeaba). Misiune clară. Ora 9-15 mers cu vecinii mei (cei cu care mă mai ajut la treabă...!) la tăiat via. Lucrare ușoară, dat fiind faptul ca e în primul an după tăiere din rădăcină (deh pentru recuperarea plantației). Și am stat noi și am chibzuit ca deh dacă tot tăiem și va fi arată cu plugul de puterea unui cal marca lui Luci, să și cotorâm să se vada mai bine butucii, că așa mici cum sunt...!



Orice s-ar spune, nimic nu se compară cu albastrul cerului de la Area Zero. (acțiunea se desfășoară pe 1000 de metri pătrați din ”moșie”, zona Gârzu, unde sunt resuscitați 590 de butuci pe lângă 47 de goluri unde distinșii butuci au decedat. Activitățile de peste an la această operațiune vor fi executate de Luci și Viorica pe o sumă de 310 lei) Eu zic, că butucii care au ieșit sunt tineri, viguroși și în toamnă vor da ceva producție, ca la anul să fie stăpâni rodnici.





Uite ce frumos arată cu cotorârea făcută. Așa se observă și lipsurile, așa se poate lucra mai eficient. Acuma întreb și eu că ”specialiștii” din zona, nu m-au lămurit. Nu o fi prea devreme pe 16 martie si la – 2 grade? Și bătea vântul... doamne, doamne! Cine știe ce vom face noi cu via asta? Aaaaa, cred ca măcar 500 L de vin/an (cel puțin)! Dar sigur va fi calitate. Ce voi face cu el? 600 ml /pe an o sa bea soția, vreo 25L/an... eu, vreo 50L prietenii, vreo 50L toți copiii, iar restul.... restul mă va ajuta la muncile de peste an. E bun asa!



 Iaca vecinii mei Luci și Viorica într-un tablou ”Tăietori de vie odihnindu-se”. Să nu credți că acolo se bea... sticla era așa pentru fotografie!

 Apoi de la 15 la 16 am plantat vie de masă (8 bucăți de soiuri speciale) Sper să se prindă că sunt puși cu mare drag și pământul e bun și între timp temperatura s-a ridicat la + 4 grade deși vântul batea în continuare ca un apucat. Oricum am pus țărână peste iei vrei 10 cm și am să îi dezvelesc sâmbăta viitoare când va dispărea pericolul de îngheț.

 Acolo unde sunt acele mușuroie parcă de cârtiță se află viitorii struguri de masă. Dar ce soi? Iată! Soiuri din cele mai alese. Acuma dă Doamne să se prindă. Am să îi îngrijesc cu drag tot anul. Aștia sunt pomii plantați săptămâna trecută. Soiuri alese unde peste ceva timp, sub umbra lor, v-a crește o bancă (de lemn!) pe care voi scrie cărțile viitoare! (în mica livadă cum s-ar zice! Livada de, de toate. Pentru că voi mai planta acolo unde este pământul ăla galben vreo 6 vișini (de don Niai, nicidecum de Cehov)!

  Apoi am semănat 20 de boabe de bob special în curte. Așa am decis eu, așa că... uite soiul:   
Apoi scurte poze la muguri de liliac, la lalelele mele lalele, apoi la crini și la ce mai era pe acolo.






 Și (P)râul meu a fost pozat și i-am promis că îl voi ecologiza și repara și cosmetiza și-l voi stăvili pentru perioade secetoase din vara. ărea sâmbăta viitoare!
Iată-l:
Zic și eu: e așa de frumos la Area zero ...! Și știți de ce? Pentru că e foarte greu de asta e frumos, pentru că îți arată prin orice por al pielii și prin orice mușchiuleț care face febră că ești viu, pentru că viața are alt sens și mai ales pentru ca acolo viața are o altă dimensiune. Cine pătrunde cu adevărat în dimensiunea rurală greu o mai poate ignora. Până sâmbătă... mă gândesc unde și cum să pun ceapă. Am trei soiuri și o voi alinia pe moșie. Aaaaa și mazare





17 martie 2013 Don Niai


PS
Ciudate postari. Din ce faceam atunci o parte le-ati vazut implinite. Sper ca le puteti pune cap la cap, sa va faceti o imagine cat de cat!

miercuri, 16 octombrie 2013

...Revolta din capul meu



 (continuare din ...amintiri din capul meu)

Dar cred ca mai grav decat toate astea, a murit traditia, a murit intelepciunea taraneasca, s-a distrus relatia dintre oameni, s-a distrus ideea de familie – nu neaparat a murit taranul din zona, dar a murit tot ce era curat si intelept. S-a creat o specie noua... TARANOZAURUL!  Si toate pe un fond imens de incultura (a se citi lipsa de scolarizare), pe un consum imens de alcool sub toate formele. Doamne, doamne si de data asta raul a prins radacini mult mai adanci si mult mai repede in neamul meu decat vreo fapta buna. Pana intr-o zi… cand lumea a inceput migratia in sens invers. Orasenii, care neam de neamul lor n-au stiut ce este  mirosul de pamant reavan, care au vazut sunatoare doar la plafar, care, cand au vazut mamaliga au vrut sa o manance cu paine, se muta acum la tara, in cea mai crunta salbaticie daca-mi dati voie s-o numesc asa, in cel mai indepartat sat, daca nu au bani pentru o margine de oras. Si asta nu poate decat sa ne bucure. Echilibrul se restabileste. Viata merge mai departe. Frumos si curat ca la inceput, chiar daca acei oraseni de multe ori inventeaza ei coada la pruna si imi explica ei mie cum se lucreaza pamantul. Acuma cu ei este scuzabil cand mai povestesc  ce fac ei prin mosiuta lor, macar au luat cu ei stiinta din carti si din tovarasul google,  dar ce te faci cand oameni tineri care au stat din neam in neam in satul romanesc, au pierdut rosturile ruralismului. Care rosturi? Deh simplu de tot. Te crucesti nu alta cand ii vezi cum merg la magazin sa cumpere pui congelati, gogosi, rosii, ceapa, morcov sau oua. Nici nu spun aici toate produsele  care se pot obtine pe bucatica lor de gradina plina cu ciulini. Cu ce bani? Ajutorul social a devenit forma suprema de plata, alocatia copiilor asa infima cum e ea, si renumeratia unei zile de munca transformata jumatate in alcool si tigari iar cealalta jumatate (in caz fericit!), in carnati de 5 lei kg. Si atunci ma revolt, doamne ce ma revolt cand eu in cateva sambete de naveta in rural am reusit sa obtin si suc de rosii si putin vin si cartofi si ceapa si alte cateva legume. Ciudatii sunt ei si nu noi. Si cum ma sfatuiesc ei cum sa fac treburile, ca tot am sa bat eu unul pe care am sa-l mai aud zicand... „eii aishi nu-i e ca la oras, ce stiti voi cum e cu agricultura?”  si doamne, este vizibil ca cei care nu stiu sunt ei si nu cei care vin de la oras sa obtina sanatate, liniste, frumos asumandu-si imensa dar placuta munca.  Si asa revoltat cum sunt, abia astept sa merg in Areea zero unde deja usturoiul pus acum cateva saptamani a rasarit frumos si verde, unde capsunii au fost repicati si sunt de un verde naucitor, unde gradina asteapta sa fie sapata si curatata de crengi. Cum sa nu ma revolt cand singurul barbat din preajma cu care puteam sa injgheb un dialog era un cetatean bolnav si care nu avea voie la alcool. In rest paraul curge rosu de la tescovina aruncata din cazanele de tuica... (ALOOOOOO protectia mediului oare are treaba cu asta?), in rest miroase a borhot, a rachiu si a mamaliga arsa in ceaun de vreo gospodina plecata cu fusele prin preajma. Si cu toate astea voi face aceasta „oaza in desert” numita Area zero.

Amintiri din capul meu - II




Nota:
(este o rubrica propusa de la inceputul blogului, dar nebagata de nimeni in seama, nici macar de mine)

        Primele amintiri... si urmatoarele amintiri si urmatoarele... Cum adica? Am fost si eu copil? Am fost si eu, si in vremea copilariei mele oamenii fugeau sa locuiasca la oras, cautau sursa civilizatiei. Vorba mamii: „du-te dragul meu unde ai vedea cu ochii, du-te sa faci scoala ca sa lucrezi in fabrica, sa scapi de glodul de aici”. Pentru mama plecarea din glodul ulitei era fabrica, asa intelegea ea orasul si nicidecum altfel. Si asa s-au trezit, oameni, care n-aveau nici in clin nici in maneca, nici cu munca intr-o uzina nici cu statu’ la bloc, s-au trezit sa isi doreasca modul acesta de viata. Probabil asa au auzit pe la ceilalti din sat sau poate asa li s-a inoculat si lor prin politica industrializarii fortate, politica pe care si eu am trait-o din plin. Nici acum nu mi-a trecut de tot, asa de mult s-a implementat in educatia mea politica anilor 70-80, incat de multe ori am refuzat si refuz sa dau sfaturi copiilor pentru ca realitatea mea, nu mai este convertibila in realitatea lor.  Unii dintre noi, cei nascuti in facerile colectivizarii (pana la decretei mai era!) s-au invatat cu betoane, cu asfalt incins , cu mirosul de canal mult mai placut decat mirosul de balegar, cu mirosul de gogosi calde de la coltul strazii, cu strazi desfundate, asta in schimbul drumurilor pietruite sau ulitelor cu pamant tasat, cu tremuratul langa caloriferele reci in schimbul sobelor de teracota incinse. Deh, se invata si se dezvata omul cu si de orice. (Apropos, cine isi mai aminteste – si aici spun din zona mea - deci cine isi mai aminteste ca stateam la rand 3  zile si 3 nopti sa poti schimba o butelie pentru aragaz, trezirea la ora 4 – 5 dimineata si prins rand la lapte si iaurt... deh aveam copii mici... nu mai spun de rand la carne cu numere de ordine.... si cate si mai cate pe care o sa le scriu  poate in alta poveste... sau poate nu!). Eu nu pot uita si de la varsta si epoca in care ma aflu, privesc spre sat si ce vad? Satele au devenit locuri de intalnire doar la inmormantari si pomeniri. Cateva pomeniri ca nici nu mai are cine face nici pentru cine face stiind ca la ortodocsi pomenirea se face pana la praznicul de 7 ani. Casele s-au vandut ori s-au naruit nelocuite, neingrijite pentru ca aici apare alt paradox. Frati intre ei nu au reusit sa gaseasca o solutie pentru a imparti intre ei un nimic sau o grija. Campurile s-au umplut de buruieni. Pomii s-au uscat de batranete, acoperiti de vegetatia salbatica. Curti ce altadata rasunau de rasete, frematau de viata, au devenit poligon de harjoneala pentru cainii comunitari sau adaposturi pentru diferite salbaticiuni.  Pare incoerenta postarea dar o sa vedeti voi pana la urma.... :)) (va urma) :))


miercuri, 2 octombrie 2013

TREI IN UNU

        UNU ROMAN (adica I)

         Postarea asta o incep luni, cred ca o termin marti si o voi publica miercuri. Asa cred eu dar daca "ea" se cere mai devreme o sa aflati primii.
         Iar este toamna, un anotimp frumos dealtfel, cum e frumoasa si primavara si vara si iarna. Inca mai distingem anotimpul primavara si toamna pana vor disparea din observatia si din limbajul nostru, transformandu-se discret si ireversibil in tara cu doua anotimpuri la care contribuim prin tot ce facem noi cei mai periculosi daunatori ai planetei. Nu scriu asta ca ar fi o moda cu mitingurile anti rosia montana, inca nu scriu ca chevronul imi vara o sonda in coasta la Area zero (adica nu chiar dar la vreo 15 km eu zic ca e coasta mea daca ma gandesc la panza freatica) O sa militez cat voi putea sa nu, dar vezi economistii si politichistii masii (doar atata injuratura le dau pe blog dar voi intelegeti ca nu e numai asta) Adica... romanii nu se dezmint. Oare cum se numesc cei care pleaca cu nemtii la razboi si se intorc cu rusii, care (anul trecut)  USL-ul urla pe toate canalele aniti chevron si acuma ca nu suntem receptivi la dezvoltarea economica a tarii ca trebuie independenta energetica, ca moldovenii isi merita soarta cand e vorba de saracie ca nu accepta marile proiecte (SO....VA...), etc... hmm. Le zic eu de mama dar nu ajunge.
In alta ordine de idei uichendul trecut am stat la apartamentul de la oras. Mi-am ordonat ideile pentru viitoarele campanii din Areea Zero, m-am informat pe net la surse de caldura pt iarna si ...hopa vad pe http://iulianai.blogspot.ro/ o soba asa cum doresc eu care nu vreau teracota ...docamdata! Tare mi-a placut acea soba si cred ca o sa caut pt viitorime. Apoi imi dau seama ca anul 2014 va fi un an hotarator in planurile noastre. Voi repara jumate de casa, voi constru jumatate de casa. Deci musai calculat bugetele de cateva ori pe timpul iernii si sigur nu va fi calculul bun dar macar sa fie cat mai apropiat. Apoi deja am inceput sa devin propriul meu peisagist si impart de zor gradina in lung si in lat... ea tot atata dimensiune are dar imi dau seama ca unde am pus leustean am de lucru, unde am pus un mar deja trebuie sa fac o pergola si ma incurca, trandafirul si rondul cu flori sunt asezate anapoda iar menta trebuie  mutata pe motiv de construit magazie.  Ha, aproape ca e de rasul plansul.
       Tocmai de aceea va intreb cum ati rezolvat voi problema asta. Nu vreau dezbatere publica dar asa cateva raspunsuri pe ici colo m-ar ajuta.


DOI ROMAN (adica II)

PS. Achizitionat si probat drujba electrica 2000 W. Multumit.



 ... si  III

Inca un PS de toti banii.....
Construesc un brand :))

Prima propunere:

Nota - Gârzu = denumirea dealului unde se afla via.
 A doua propunere:

Area Zero.... Scrisa cu doi de E ( o sa fie secretul denumirii, secret ce va fi dezvaluit mult mai tarziu)
 Aici am imbracat sticla - musai la 1500 ml ambele variante... asta pana la editiile de lux . :))  
Se observa ca sticla e NUD in interior!!!
...asa s-a nimerit pe linia de productie!!!
 Aici doua sticle. Stiti de ce sunt doua? Simplu ca este varianta doi ... :))
Cu tricolor, cu sigiliu, cu alt dichis. Si sticlele sunt pline de data asta
Nu ca-s faine?












Si asta doar pentru simplu fapt ca am observat pe blogurile prietenilor (a se citi colegilor de pe blogurile pe care le citesc!), cum spuneam, am observat borcane cu miere, compoturi, zacusti, paine de casa.... Si atunci Don Niai  a exclamat...! DA VIN DOMNILOR, (asa e expresia ..domnilor, dar ma refer si la doamne!), VIN NU PUNE NIMENI? SI uite asa a aparut ce am postat mai sus.
          Cum ar spune un mare clasic: ”Niste tarani!”